Postare fără rost ...

Aş vrea să scriu ceva frumos , dar e un post cam fără rost ...

Unde este imaginaţia când ai nevoie de ea ? Se distrează cu creativitatea pe seama mea , probabil .

Sunt momente în care am atât de multă inspiraţie la scris , încât aş scrie o grămadă de chestii , dar nu am leptopul aproape , ca să le aştern pe hârtie . Iar acum când am şi timp , şi răbdare ... Pauză !

Have a nice life ! :D

Femei vs. Bărbaţi - continuare cu imagini

După cum poate aţi observat , fiecare post a fost însoţit de câte o poză .

Căutând poza cu coperta cărţii „ Tot ce vreţi să ştiţi depsre Femei , dar n-aţi îndrăznit să întrebaţi” , am dat de nişte fotografii , sau mai bine spus caricaturi reprezentative „Bătăliei sexelor” ( chestia asta a fost inventată pe moment . Nu e cel mai inteligent lucru spus de mine vreodată , dar sper ca măcar ideea să fi fost transmisă corect .) .

Enjoy it ! :D

Femei vs. Bărbaţi - o oarecare abordare

Tot ce vreţi să ştiţi despre Femei , dar n-aţi îndrăznit să întrebaţi

Acesta este numele unei cărţi , pe coperta căreia , mai sunt scrise şi următoarele : „O carte destinată bărbaţilor , dar care va interesa toate femeile” . Genială idee a scriitoarei Marie-Laurence de Rouchefort , nu-i aşa ?

Cum am ajuns să citesc eu aşa ceva ? Sau cum a ajuns o asemenea carte în posesia mea ?

Ei bine , i-am oferit-o în dar tatălui meu acum câteva luni . Am ales-o pe aceasta în locul oricărei alta , deoarece m-a atras titlul şi anticipam că într-o zi , exact ca aceasta , voi fi atât de plictisită încât voi citi chiar eu însămi cele scrise întrânsa .

E plină de întrebări şi răspunsuri cu şi despre femei , evidement . Asta nu ar fi chiar atât de interesant , dar la sfârşit , există un rezumat ( Nu ştiu dacă autoarea l-a conceput pentru că ştia că bărbaţii nu vor citi conţinutul integral sau ca să fie mai complexă cartea . Eu personal tind să cred că prima variantă e mai aproape de adevăr . ) al întregii lucrări , sub formă de comparaţie a celor două sexe .

Din lipsă de ocupaţie , mi-am propus să îmi dau cu părerea mea de copil – încă – în legătură cu cele tipărite .

Voi începe cu primele două rânduri ale acestuia , care sună cam aşa :

„Femeile sunt intuitive .

Bărbaţii sunt raţionali .”

Parţial sunt de acord . Femeile acţionează mai din inimă , mai cu sentimente , pe când bărbaţii gândesc totul la rece . În general vorbind . În opinia mea , aici femeile au un plus , pentru că e mai ok ca un lucru să iasă greşit / rău în urma unei gândiri intuitive ( dacă se poate spune aşa ) , decât în urma unei gândiri raţionale .

Trecem mai departe .

„Femeile au nevoie să primească mereu asigurări .

Bărbaţii au nevoie să primească mereu încurajări .”

Din nou un plus pentru femei , care dau dovadă de raţiune şi nu de sensibilitate , aidoma sexului opus . Spun raţiune , pentru că se gândesc serios înainte să se bage într-o afacere , fie ea personală ( relaţie de lungă sau scurtă durată de exemplu ) , sau fie ea profesională ( aici cred că înţelege toată lumea la ce m-am referit ) . Şi această siguranţă îi este dată de aceste „asigurări” .

„Femeilor le place să fie ajutate.

Bărbaţii detestă să fie ajutaţi .”

Pot spune un singur cuvânt : „Orgoliu” . Orgoliul bărbaţilor se ştie că este incomensurabil , dar în anumite cazuri chiar e bine să primeşti puţin ajutor , constând el chiar şi într-un sfat minor , dar cu putere mare . (N-am spus-o aşa cum aş fi vrut de fapt , dar sper că ideea mi s-a facut înţeleasă . )

„Femeile iau tăcerea bărbatului drept o pedeapsă .

Bărbaţii iau tăcerea femei drept o facere de bine .”

Nimic mai adevărat . : ))

„Femeile au nevoie de atenţie .

Bărbaţii au nevoie să fie apreciaţi .”

Aş spune că şi aici e chestie de orgoliu şi sensibilitate .

„Femeile vorbesc indirect .

Bărbaţii vorbesc direct .”

Aici femeile , cam pierd un punct , pentru că vorbirea asta indirectă şi pe ocolite , e deseori înţeleasă greşit şi poate duce la încurcături defavorabile lor . Unul dintre motivele pentru care bărbaţii sunt respectaţi , este acesta că îşi transmit ideile , gândurile , sentimentele foarte uşor : în mod direct , liber , fără înflorituri sau ocolişuri . Bravo lor !

De azi ... ( continuare )

Ştiu că am mai avut un post cu acelaşi nume , tocmai de aceea am menţionat între cele două paranteze prezente în titlu : continuare .

Ştiu de asemenea că scriu mai mult pentru mine pe blogul ăsta , deci este aproape irelevantă acţiunea prin care eu încerc să explic şi să clarific situaţii aidoma celei de mai sus , întrucât nimeni nu ar fi sesizat .

Depăşim momentul şi revenim la nebunia iniţială .

Recitind cele scrise de mine „pe-aici” , am constatat că din ziua aceea :

- Nu am fost un om nou , nici nu m-am schimbat , cu atât mai puţin am devenit crudă sau dură . Am încercat pe ici pe colo , să fiu mai sinceră şi mai directă , însă m-am temut aproape întotdeauna că totul se va întoarce împotriva mea .

Termenul pe care îl utilizam atunci cu un sens negativ , „folosită” , astăzi mi se pare unul aproape pozitiv , întrucât ar trebui să ajut mult mai mult decât o fac , sau vreau să o fac .

Prietenia , cum am mai spus , e o chestie relativă şi efemeră , deci termenul este uşor interpretabil şi discutabil .

Din ziua aceea nu am reuşit să devin mai bună , nici cu mine , nici cu ceilalţi , nu am reuşit să mă schimb nici faţă de mine , nici faţă de altcineva , nici nu am reuşit să scriu constant pe blog , însă am reuşit să fac ceva bine totuşi , să citesc mai mult şi să îmi propun să ating limitele de sus .

Mood : aproape veselie : )) .

Listening to : El Negro – Mi-e dor de tine .

Watching : nimic .

Playing : Sudoku se pune ?

Eating : măr .

Drinking : limonadă fără lămâie .

Reading : ceea ce scriu + „Marele singuratic” , de Marin Preda .

Quote : „ Tu trebuie să reprezinţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume . „ Mahatma Gandhi

Ambitia !

Asta seara , am fost rugata as putea spune , de o prietena ( si aici nu sunt ironica deloc , dar chiar deloc , este unica mea prietena adevarata , cu care nu cred sa fi avut o disputa serioasa niciodata in 14 ani ; dar asta este ceva mai putin important acum ) sa o ajut cu o opinie pentru scoala . Aceasta opinie presupune exprimarea parerii ei despre ambitie . In urmatoarele randuri va voi scrie cele pe care i le-am scris/spus si ei :

In opinia mea , ambitia este in general o calitate , dar uneori poate fi considerata un defect , depinzand de accentuarea si intensificare/intensitatea ei .

Spun acestea argumentand prin faptul ca acest sentiment , atat ajuta , cat si distruge . Dupa cum bine spunea si Dante Aligheri : " Lumea nu e a celor modesti , ci a celor energici " , dar dupa cum mai putin bine spuneam si eu : ambele extreme ale ambitiei , atat cea minima , delasarea , cat si cea maxima , epuizarea , atat fizica , cat si morala , pentru a obtine lucrul mult dorit , nu sunt sanatoase si pot fi caracterizate , ca trasaturi negative .

In opinia mea , de muritoare , ambitia este mai mult o calitate , ea ajutand la conturarea portretului unei persoane , sustinand abilitatile acesteia , devotamentul , seriozitatea si implicarea totala in obtinerea sau atingerea idealului .

Contrar opiniei mele , cea a marilor filozofi , fiind cu totul si cu totul alta , aceea ca ambitia este mai mult un defect , decat o calitate , dar totusi tind sa cred ca si ei se refereau tot la maximilizarea si intensitatea acesteia . Cateva citate ale personalitatilor de valoare , fiind urmatoarele :

" Ambitia e ca moartea : vrea sa puna gheara peste tot . " , Honore de Balzac .

"Cele mai multe dezbinari se ivesc in cetati din cauza ambitiei . " , Aristotel .

Cu toate acestea , ambitia poate interpretata diferit , de la persoana la persoana . Sfatul meu si concluzia acestei lucrari mediocre , ar fi :

" Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia . Oamenii mici intotdeauna fac asta . Cei cu adevarat mari te fac sa simti ca si tu poti deveni mare . "

Priveste si comenteaza !

Va voi expune niste fotografii facute de mine , care vor sa fie unele frumoase , poate chiar reusite .

As vrea sa imi dati niste sfaturi / sugestii si de asemenea sa criticati orice , legat de fotografii in principal si de mine in plan secund . :))

Toate fotografiile au fost capturate cu un NIKON Coolpix P90 .

Enjoy it !

(Din cauza lenei foarte mari , ma rezum la expunerea a doar 7 fotografi , asta daca am numarat bine . :D )

Da-o-n pana mea !

This ain't a song for the broken-hearted A silent prayer for the faith-departed I ain't gonna be just a face in the crowd You're gonna hear my voice When I shout it out loud

Si acum o traducere in stilul meu , a sentimentelor mele ...

In general , aberez despre orice in afara de lucruri interesante , adevarate , importante , semnificative , mai pe scrurt lucruri "aiurea" / "aiurite" ...

Nu stiu daca si pentru voi este la fel , insa , pe mine ma relaxeaza si ma calmeaza foarte mult scrisul ... scriul pe un blog mai exact .

Si de obicei , scriu pe blog , numai atunci cand sunt depresata , trista , nervoasa , enervata s.a.m.d. . :D

Si evident , abordez , cele mai filozofice subiecte ... De ce ?

Nu stiu , poate pentru ca sunt frustrata .

Asta o fost cel mai sec , dar cel mai sec "discurs " pe care l-am tinut .

P.S. : Nu sunt blonda ! :)

De ce ? Pai , evident pentru ca ...

Am momente in care ma intreb de ce fac asta ?

De ce scriu pe un blog ( chiar daca asta se intampla oarecum rar , pentru ca nu sunt atat de dornica sa public tot ceea ce gandesc ) ?

De ce socializez cu niste persoane cu care nici macar nu am multe lucruri in comun ?

De ce am amici ( nu voi folosi cuvantul prieten niciodata in relatarile mele ... ) ?

De ce merg la scoala ?

De ce am invatat sa respir ?

De ce trebuie sa fiu binedispusa si sa binedispun la randul meu ?

De ce trebuie sa ma comport exemplar ?

De ce ?

De ce ?

De ce ?

Pentru ca traiesc intr-o lume infecta . Si ea este astfel , doar din cauza unor oameni ca mine , exact asa cum sunt eu , sunt si ei . Mentalitatea ne strica , pentru ca este o mentalitate gresita , ce ne-a fost insuflata de parintii , carora le-a fost insuflata de parintii lor s.a.m.d. . Oare se va schimba ceva vreodata ?

Oare vom fi vreodata niste oameni independenti , liberi , siguri pe ei , sinceri , cu drept de exprimare deplin ?

Ma foarte indoiesc . Si cred ca am destule argumente cu care imi pot sustine toate afirmatiile de mai sus .

In primul rand , ar trebui sa va explic de ce eu consider ca noi , marea majoritate a populatiei , inca suntem rezervati cu privire la ceea ce spunem . Chiar daca nu am o varsta foarte inaintata (de fapt , nici macar inaintata ) , consider ca am ajuns la o maturitate mentala , care imi permite sa imi formez anumite opinii . Printre "multele" opinii pe care mi le-am format , am conceput-o si pe aceasta , care spune ca exista o gramada de oameni , cel putin in Romania , mai exact , aici in Bucuresti si , chiar si mai exact , cunostinte de-ale mele , care nu au poate curajul , inteligenta , spontenaitatea , priceperea sau orice alt motiv de genul acesta , sa isi suntina parerile si sa ii combata pe ceilalti . Mie personal , acest lucru mi se pare foarte "aiurea " . Este "aiurea " pentru ca :

- se presupune ca ar trebui sa traim intr-o tara in care exprimarea libera ( bineinteles , pana la un anumit moment ) este permisa ;

- se presupune ca suntem totusi niste oameni cititi , care merg la scoala , care au totusi putina inteligenta si indrazneala , sau macar respect de sine , incat sa nu ne lasam calcati in picioare sau infruntati pana la punctul acela culminant , de altcineva in afara noastra ;

In fine . Vroiam sa spun mai multe lucruri , insa am cam concentrat tot ceea ce vroiam sa spun , in cele doua alineate marcate de " - " .

Cand scriu "aiurea " , ma gandesc la anormal , nedrept , insa continuu sa spun/scriu "aiurea" , intrucat acest termen , (cred eu ) concentreaza mai mult decat aceste doua adjective .

Eu pot recunoaste , oricand si la orice ora , faptul ca si eu sunt una dintre majoritatea acestora care se lasa calcati in picioare . Intotdeauna imi voi gasi scuze , ca orice persoana umana , asa cum imi gasesc si acum scuze pentru acest fapt si anume : prefer sa spun si fac , intocmai ca cel care imi exprima o opinei personala , chiar daca sunt sau nu de acord cu el/ea , mai mult pentru simplul fapt ca ar dura mult prea mult timp sa ii explic aceluia/aceleia , ca nu e intocmai cum spune si ca am si eu dreptatea mea in ceea ce spun ; si pe langa acest timp , as mai pierde si niste amicitii , amicitii pe care eu le consider foarte importante , dar care de fapt nu fac decat sa ma schimbe , sa ma modeleze si sa ma faca diferita , ceea ce nu ma ajuta cu absolut nimic , de aceea ele sunt de fapt nici mai mult si nici mai putin decat inutile .

As mai putea abera putin pe aici , insa nu cred ca e interesul nimanui , sa imi auda mie descarcarile emotionale , cu lucruri care ma deranjeaza si pe care le-as schimba , in mod excesiv.

Cred ca acelora care au curiozitatea , plictiseala , obligatia ( ca unii se mai simt si astfel ) sa imi citeasca postarile , le sunt de ajuns cateva zeci de randuri de vaicareala .

Plec !

Am auzit recent , nu foarte recent o melodie ...

Chiar daca nu ascult de obicei acest gen de muzica , pot spune ca partial versurile m-au facut sa reflectez ascupra vietii mele si a vietii , ca termen general .

Presupun ca , oameni intuitivi fiind , ati dedus ca vorbesc despre ultima melodie a lui Smiley : Plec pe Marte .

E interesant cum abordeaza el problema .

As putea spune chiar ca avem conceptii asemanatoare .

Sunt momente in viata asta a mea de adolescenta in devenire , in care nu imi doresc nimic mai mult decat sa am liniste , sa nu stiu de nimeni si cu atat mai putin sa stie cineva de mine ...

E adevarat ca este aproape imposibil , dar sper ... Eu sper , sper degeaba , dar totusi sper , ca intr-o zi nu voi mai avea aceleasi sentimente ca acum fata de tot ceea ce se intampla in jurul meu.

Ca nu voi mai fi atat de sentimentala si ca nu ma vor mai afecta atat de mult actiunile celorlalti si atat de putin ale mele .

Da , pun la suflet totul , uit greu lucruri importante si foarte usor pe cele neinsemnate , va dau totul din primul moment in care ne cunoastem , ma sacrific adesea pentru oricine , in orice situatie , insa am o problema : nu imi mai pot controla emotiile .

Nu in sensul ca izbucnesc adesea in plans sau chestii de genul , ci tocmai opusul . Pentru ca imi vine sa plang adesea de nervi , si pentru ca imi retin lacrimile cu incapatanare , atunci cand ar trebui sa plang si eu ca un om normal , evident nu pot . In schimb , rad pe atat de mult pe cat nu plang , dar de ce rad ? Pai , rad pentru ca nu vreau sa ii supar pe altii ; rad la toate glumele proaste care se fac , nu stiu rad aiurea ... Un alt argument pentru care trebuie sa fiu internata la o clinica de reabiliatare : nu imi pot controla emotiile si par / sunt / devin /ma port intocmai ca o psihopata .

Lucru acesta , dupa cum spuneam , ma face sa ma gandesc serios la indepartarea si marginalizarea mea de ceilalti si de lume in general .

Ma gandesc uneori , in momentele mele de psihopatie cat de bine ar fi daca :

- intr-o zi cineva mi-ar intinde in mana un bilet de avion , doar dus , sper o insula pustie , astfel incat sa pot fi singura , sa nu stie nimeni de mine si sa nu stiu de nimeni , sa nu ma pot intoarce la civilizatie , sa fiu asa singura , sa ma am doar pe mine si problemele mele ...

- mi-as cumpara o capra si m-as muta intr-o pestera dintr-un munte la care nimeni sa nu aiba acces , astfel incat din nou sa ma pot simti asa cum imi doresc : libera , singura , independenta ...

Evident , toate lucrurile pe care eu le scriu acum pot fi interpretate in doua moduri :

- bai , asta e chiar psihopata , nu se joaca ;

- stiu cum e ... pe bune , chiar stiu ...

As prefera sa aud , ca sunt singura care are astfel de probleme , decat sa stiu ca mai sunt si altii la fel ca mine , care sufera din cauza faptului ca sunt mult prea folositi de ceilalti si pe ei nu ii ajuta nimeni , ca sunt niste unelte ale asa numitilor , prieteni . Ca sunt inconjurati de oameni , dar totusi singuri . Ca au orice numai o viata persoanla , nu .

P.S. : Nu sunt depresiva , sau cel putin eu nu consider asta . :)

P.P.S. :Poza nu imi apartine , insa mi-o pot insusi , intrucat apare la google imagini .

Sunt un nimeni !

Da , sunt un nimeni .

Si ma mandresc cu asta .

Spun ca sunt un nimeni din multe motive .

Intreband pe cineva daca ma cunoaste , probabilitatea ca acela/ aceea sa iti raspunda la intrebare cu "Da! " este aproape nula ; ceea ce ma face UN NIMENI .

De obicei , esti considerat cineva , atunci cand te remarci prin ceva anume . Ceva personal , ca marca a ta oriunde .

Eu nu cred ca am asa ceva . Cu siguranta nu am asa ceva si nici nu ma remarc prin ceva anume , ceea ce ma face sa fiu mediocra , sa ma amestec in marea multime de oameni la fel , de "nimeni" .

Dupa cum imaginea arata , exista o carte ce are scopul de a te invata cum sa devii un nimeni . Eu personal nu am citit-o . Evident , as fi curioasa sa o citesc , daca nu as stii cum este sa fi un nimeni .

Va garantez ca nu e greu . E un sentiment placut pentru unii si unul apasator , distrugator chiar , pentru altii . Asta depinde de ( scuzati-mi cacofonia ) caracterul si firea fiecaruia . Fiind o persoana retrasa si rationala , de asemenea realista , evident faptul ca sunteti nu nimeni , nu va va afecta cu nimic . Pe de alta parte , fiind o persoana care se vrea remarcata , apreciata , cunoscuta si asa mai departe , presupun ca va va demoraliza si depresa .

Eu personal , nu ma simt afectata chiar deloc . Sunt un nimeni , dar e normal sa fiu asa . E chiar bine sa fi astfel . Bine , pana la un punct . Acest punct . Punct care spune ca totul are limite . Si limita acestui subiect nul , este atinsa .

Va multumesc !

De astazi ...

M-am hotarat .

De astazi sunt un om nou .

De astazi sunt cu totul schimbata .

De astazi sunt cruda , dreapta , dura , sincera , netematoare .

De astazi nu va mai dau totul .

De astazi nu ma mai las folosita .

De astazi nu mai sunt prietena nimanui in afara de mine .

De astazi suntem doar eu cu mine .

De astazi nu mai dialoghez .

De astazi doar monologhez .

De astazi nu te mai ascult .

De astazi nu te mai vreau .

De astazi nu mai sunt "depresiva" .

De astazi nu ma mai enervez .

De astazi devin mai buna , dar nu cu tine . Nu cu tine , acela care mi-a demonstrat in nenumarate moduri si situatii , ca nu imi este prieten , ca este doar un simplu el care profita de ceea ce eu numesc " abilitatile mele " .

De astazi citesc mai mult .

De astazi scriu constant pe acest blog .

De astazi fac numai lucruri rationale si constructive .

De astazi ma schimb .