Am auzit recent , nu foarte recent o melodie ... Chiar daca nu ascult de obicei acest gen de muzica , pot spune ca partial versurile m-au facut sa reflectez ascupra vietii mele si a vietii , ca termen general .
Presupun ca , oameni intuitivi fiind , ati dedus ca vorbesc despre ultima melodie a lui Smiley : Plec pe Marte .
E interesant cum abordeaza el problema .
As putea spune chiar ca avem conceptii asemanatoare .
Sunt momente in viata asta a mea de adolescenta in devenire , in care nu imi doresc nimic mai mult decat sa am liniste , sa nu stiu de nimeni si cu atat mai putin sa stie cineva de mine ...
E adevarat ca este aproape imposibil , dar sper ... Eu sper , sper degeaba , dar totusi sper , ca intr-o zi nu voi mai avea aceleasi sentimente ca acum fata de tot ceea ce se intampla in jurul meu.
Ca nu voi mai fi atat de sentimentala si ca nu ma vor mai afecta atat de mult actiunile celorlalti si atat de putin ale mele .
Da , pun la suflet totul , uit greu lucruri importante si foarte usor pe cele neinsemnate , va dau totul din primul moment in care ne cunoastem , ma sacrific adesea pentru oricine , in orice situatie , insa am o problema : nu imi mai pot controla emotiile .
Nu in sensul ca izbucnesc adesea in plans sau chestii de genul , ci tocmai opusul . Pentru ca imi vine sa plang adesea de nervi , si pentru ca imi retin lacrimile cu incapatanare , atunci cand ar trebui sa plang si eu ca un om normal , evident nu pot . In schimb , rad pe atat de mult pe cat nu plang , dar de ce rad ? Pai , rad pentru ca nu vreau sa ii supar pe altii ; rad la toate glumele proaste care se fac , nu stiu rad aiurea ... Un alt argument pentru care trebuie sa fiu internata la o clinica de reabiliatare : nu imi pot controla emotiile si par / sunt / devin /ma port intocmai ca o psihopata .
Lucru acesta , dupa cum spuneam , ma face sa ma gandesc serios la indepartarea si marginalizarea mea de ceilalti si de lume in general .
Ma gandesc uneori , in momentele mele de psihopatie cat de bine ar fi daca :
- intr-o zi cineva mi-ar intinde in mana un bilet de avion , doar dus , sper o insula pustie , astfel incat sa pot fi singura , sa nu stie nimeni de mine si sa nu stiu de nimeni , sa nu ma pot intoarce la civilizatie , sa fiu asa singura , sa ma am doar pe mine si problemele mele ...
- mi-as cumpara o capra si m-as muta intr-o pestera dintr-un munte la care nimeni sa nu aiba acces , astfel incat din nou sa ma pot simti asa cum imi doresc : libera , singura , independenta ...
Evident , toate lucrurile pe care eu le scriu acum pot fi interpretate in doua moduri :
- bai , asta e chiar psihopata , nu se joaca ;
- stiu cum e ... pe bune , chiar stiu ...
As prefera sa aud , ca sunt singura care are astfel de probleme , decat sa stiu ca mai sunt si altii la fel ca mine , care sufera din cauza faptului ca sunt mult prea folositi de ceilalti si pe ei nu ii ajuta nimeni , ca sunt niste unelte ale asa numitilor , prieteni . Ca sunt inconjurati de oameni , dar totusi singuri . Ca au orice numai o viata persoanla , nu .
P.S. : Nu sunt depresiva , sau cel putin eu nu consider asta . :)
P.P.S. :Poza nu imi apartine , insa mi-o pot insusi , intrucat apare la google imagini .
